Momente magice cu Monini

 

Decembrie 2024

Nu obișnuiesc să folosesc uleiul de măsline în preparatele pe care le gătesc zi de zi, însă există momente speciale și preparate de altfel pe care prefer să le pregătesc numai cu Monini, ajutorul meu de nădejde. 

Fie că aleg să pregătesc o simplă salată ori ceva mai complex, uleiul de măsline nu lipsește din compoziția lor. 

Ocazia perfectă s-a ivit atunci când a sunat telefonul. La celălalt capăt al firului era nimeni alta decât Leila, prietena mea din liceu, pe care nu o mai văzusem de ani buni. Ea e din Spania și am studiat împreună. Între timp eu și familia mea ne-am întors în România, dar noi am păstrat legătura. Mi-a spus că intenționează să îmi facă o vizită de Crăciun și că mă va surprinde plăcut. M-am emoționat. Recunosc că am așteptat-o cu nerăbdare să depănăm amintiri.

Aveam toate detaliile bine puse la punct. Am vrut să o surprind cu mici surprize de care să se bucure din plin. Am început cu mâncarea. Am gătit cu grijă diferite sortimente reinterpretând unele rețete tradiționale românești.

Ba mai mult, am rugat-o pe mama să-mi divulge rețeta ei secretă de pâine de casă cu măsline pe care toţi  adorăm. Am avut parte de trei încercări până să reușesc să obțin gustul desăvârșit cu care eram obișnuită. 

Printre sarmale, cozonaci, salată de vinete și alte bunătăți, am ales să nu lipsească nici bruschetele cu usturoi și ulei de măsline ori salata de legume care conține spanac, roșii și  avocado, la care am adăugat un dressing din ulei de măsline extra-virgin (l-am cumpărat pe cel mai bun de la Monini Romania) și lămâie. Voiam să se simtă ca acasă, dar să fie și ceva nou, inedit.

Revederea a fost marcată cu zâmbete, chicoteli, îmbrățișări. Eu l-am cunoscut pe Ignacio, ea pe Alex, soțul meu. Micul nostru apartament s-a umplut repede de voci vesele și râsete. Ne-am delectat cu câte puțin din toate și am povestit până după miezul nopții. Atât de multe lucruri s-au schimbat, noi două ne-am schimbat, mai degrabă, ne-am maturizat. Și, totuși, am reușit să marcăm un moment unic, împreună. 

S-au scurs câteva ore cât ai clipi. Nimeni nu se simțea obosit. Dorința arzătoare de a fi aproape una de cealaltă era nemărginită. Parcă nu ne puteam opri din vorbit. Până în momentul în care Leila spune:

- Am venit în România nu doar din curiozitate, ci pentru că ne dorim să consolidăm această legătură pentru totdeauna. 

Ochii mi s-au mărit, mi-am umezit buzele și m-am pregătit să le adresez o întrebare. Leila se grăbește să vorbească, din nou: 

- Nu am analizat, nu am întors pe toate părțile decizia, a fost spontan și ales cu inima. Anul viitor ne vom uni destinele și ne dorim să fie alături de voi. Să devenim o familie. Pentru început, doar noi patru.

Inevitabil, lacrimile mi-au udat obrajii. Ne-am dat acordul printr-o îmbrățișare. Uneori, tăcerea e mai profundă decât cuvintele. Alteori, doar de tăcere avem nevoie. Acum, ea spune totul. În tăcere se consumă cel mai sacru jurământ. 

Acest articol a fost scris pentru proba nr. 7 din cadrul competiţiei SuperBlog 2025. Imaginile care apar în prezentul articol au fost preluate de pe site-ul sponsorului, Monini.