Îmi place să colecționez zâmbete. Încerc să culeg câteva în fiecare zi de la apropiați și/sau de la străini. Dacă reușesc să înveselesc măcar o persoană, eu sunt mulțumită de victoria mea.
Pentru mine, cele mai importante zâmbete sunt cele ale părinților mei. Sunt sprijinul meu, eroii care mă cunosc cu adevărat.
Călătoria mea prin viață a fost mereu presărată cu obstacole, dar nu suficient de mari încât să nu le pot depăși.
Primii pași, prima victorie
La vârsta de 1 an mi-a fost administrat un vaccin care mi-a atins un nerv, ceea ce a condus mai târziu la hemipareză spastică dreaptă. Adică, mi-a fost afectată abilitatea de a merge. Ca și bonus m-am ales și cu strabism (afecțiune la nivelul ochilor).
Atunci când nimeni nu îmi mai dădea nicio șansă, părinţii mei s-au străduit să obțină imposibilul. Am făcut primii pași la 2 ani și o zi, însă la tratamentele dure nu s-a renunțat. Astăzi pot umbla fără dificultăți, uneori, șchiopătez.
A fi diferit NU e un privilegiu, ci un stigmat
Înainte să încep clasa I am renunțat la toate acele tratamente obositoare. Nu mai trebuia să petrec timpul prin spitale. Mă puteam dedica unor noi lucuri. Eram foarte entuziasmată, dar nu a durat mult timp până să nu apară un impediment.
Doamna învățătoare a observat că eu am tendința de a scrie cu mâna stângă, iar acest lucru nu era permis în școală. Cel puţin, nu în anul 1997. S-au încercat diferite metode pentru a împiedica acest obicei, dar fără succes. Chiar și acasă, mama îmi lega mâna stângă la spate și mă obliga să scriu cu cealaltă mână. Ba mai mult, într-un singur an școlar am fost mutată de 3 ori de la o școală la alta. La final, nu am primit nicio distincție, deși meritam premiul I, doamna invocând că nu știe unde îmi vor fi recunoscute meritele.
Mereu am scris cu mâna stângă.
Inteligența nu e doar o aptitudine, ci o superputere
Am crescut, dar nu a fost mai uşor. Dimpotrivă. În clasa a VI-a orele de sport s-au transformat în adevărate coșmaruri. Probele sportive constituiau mai mult decât o provocare pentru mine. Depășeam efortul care să reprezinte siguranţă, în primul rând. Însă, profesorul tot nu era mulțumit. Insista mai mult. E drept că nu am ripostat niciodată. Până într-o zi când ... am leșinat.
- Nu te mai preface! Ridică-te! striga indignat profesorul.
Dar eu nu am mai reacționat. Ulterior, prietena mea îmi povestise că a fost chemată diriginta, apoi mama a venit să mă ia acasă. Pentru prima dată am lipsit de la câteva cursuri. Și tot pentru prima dată le povestisem părinților despre diferite întâmplări neplăcute.
Au ales siguranţa mea înainte de toate. În urma unui control medical am obținut o scutire medicală pentru următorul semestru. Am crezut că astfel s-au rezolvat problemele, dar ce să vezi? Din contră, s-au agravat.
Pentru acel semestrul am primit media 6, la educație fizică. Cu indulgență. În semestrul următor, drept pedeapsă pentru faptul că am prezentat acea scutire, am fost obligată să particip și eu la orele de sport. Însă, eu aveam sarcini speciale: trebuia să mătur terenul de joacă la fiecare curs în fața colegilor mei de clasă. În sufletul meu de copil se ducea o luptă grea, înduram umilinţă provenită dintr-o răutate nejustificată. Ceea ce m-a deranjat cel mai mult a fost faptul că mi-a fost afectată stima de sine având mereu tendința de a mă subestima.
Cu toate astea, mă bucur că vorbele mamei mele au avut un impact mai puternic decât orice impediment: ,,Inteligența nu ți-o poate lua nimeni. Învață și vei reuși să obții tot ce-ți dorești!"
Și asta am făcut. Am învățat:
- să mă accept și să mă iubesc cu tot cu defectele mele;
- să am încredere în mine, să nu-mi fie teamă să visez;
- să muncesc din greu pentru visele mele;
- să fiu mereu cea mai bună versiune a mea.
Am realizat că:
- sunt frumoasă cu toate aceste imperfecțiuni;
- studiul intens și munca constantă ating mari performanțe.
Aici vreau să menționez doar câteva reușite pe care nu le-aș fi obţinut dacă omul meu de încredere, mama, nu ar fi fost tot timpul acolo, în umbra mea:
- am avut cea mai mare medie în clasa de liceu la profilul pe care l-am ales;
- pe parcursul celor 4 ani de liceu am luat întotdeauna premiul I;
- la 18 ani am terminat de scris primul meu roman pe care l-am și publicat 2 ani mai târziu. Am participat la mai multe concursuri literare și de la fiecare m-am întors cu câte un premiu. Așa a apărut oportunitatea de a publica propriul roman.
- am avut rezultate foarte bune și la facultate;
- când am dat admitere la masterat m-am situat pe locul 5 și mi-am menținut bursa de merit ( cu media 10) trei semestre;
- iar la doctorat m-am plasat pe primul loc.
Aceste merite le datorez părinților mei. Ei m-au ghidat și îndrumat pe acest drum.
Recunoștința se simte, se trăiește, se transmite prin cuvinte, gesturi sau emoții
Eu am ales să-i răsplătesc nu numai cu iubire, ci și cu unele cadouri prețioase. Pentru tata încă mai caut cadoul perfect. Pentru mama mă ajută Anyoli. Am păşit virtual în universul lor accesând www.anyoli.ro și am fost învăluită cu eleganță, rafinament și delicateţe. Nici nu am mai auzit până acum de bijuterii cu stocare inteligenta. Sunt pregătită să o impresionez pe cea mai importantă persoană din viața mea, sunt pregătită să-i arăt recunoștința mea, să o răsplătesc altfel, cu două bijuterii deosebite care să-i etaleze frumusețea la nivel de perfecțiune.
Cerceii Love cu pandantiv inimă sunt simbolul unei iubirii pure. Sunt inimile noastre care vor bate împreună, una pentru cealaltă. Mereu și pentru totdeauna.
În schismb, colierul scurt perle eco, pandantiv inima, preferatul meu de altfel, este alegerea ideală pentru a evidenția beatitudinea la cel mai înalt rang. Mama mea este cel mai bun exemplu de frumusețe, simplitate, grație și gingășie.
Mesajul suprem al firmei LoveToGive îmi doresc să-l transform în ceva unic și specific nouă:
Te prețuiesc și te iubesc!
Așa va fi mereu și pentru totdeauna! Îți mulțumesc că eşti alături de mine!
Acest articol a fost scris pentru proba nr. 8 din cadrul competiţiei SuperBlog 2025. Imaginile care apar în prezentul articol au fost preluate de pe site-ul sponsorului, Anyoli.
No comments:
Post a Comment