Dragă toamnă,
🍂 Citind o carte despre tine (,,Toamna este o ciornă rescrisă" de Cosmisian) am ajuns să scriu aceste rânduri, o confesiune neîmpărtășită care să rămână pe hârtie pentru totdeauna.
🍁 Am emoții, nu e simplu, dar ...
🍂 A sosit momentul să-ți mărturisesc ...
🍁Îmi place să citesc și să scriu despre tine, să te privesc în toată splendoarea ta, să vorbesc cu și despre tine. Te-am preferat dintotdeauna, devotată îți voi rămâne mereu.
🍂Te prețuiesc pentru imaginile colorate și bogățiile pe care ni le oferi. Cosmisian mi-a indus peisaje vii ce până acum s-au ascuns undeva în mintea mea:
🍁,,Apusul de soare atrage seară de seară privirile multora, dar, când fetița cu părul roșcat își pierde frunzele, apusul de soare pare lipit de pământ. Toamna este apusul de soare ce a devenit frunze."
🍂Amândoi te iubim la fel de mult:
🍁,,Ca trecător, admiri toamna în fiecare an. Plouă. În fiecare an plouă. Banca din parc este un tapet pastel al arborilor de deasupra, care s-au folosit de stropii ploii pentru a-și fixa fiicele de lemnul putred al băncii. Oare credeau că frunzele au atins maturitatea pentru a deveni semințe? Vântul le-a lipit de bancă pentru a le da o ultimă ocazie de a îmbrăţişa iluzia. Frunzele căzute mor ultimele."
🍂,,Toamna târzie și-a oferit ultima frunză solului obișnuit cu picături de ploaie cernute de coronamentul dens și verde al pădurii. Ploii pare că i s-a promis că frunzele sunt părinții adoptivi ai apei. Ploaia și-a născut oftatul din sânul norilor, strop cu strop, lăsându-l să-și unească destinul cu frunzele pădurii, fără să știe că frunzele aveau inima împărțită."
🍁 Iubesc răsăriturile și apusurile tale de soare, covorul de frunze presărat la picioarele mele. M-ai inspirat și mă inspiri și acum când îmi doresc să-mi transform casa în locul preferat. Vreau să învălui fiecare încăpere în armonie și culori calde.
🍂 Cu tine în suflet trec pragul celor de la Alma Parchet. Am stabilit în minte toate detaliile, vreau să mă bucur de simplitate, de intensitatea culorilor și de mirosul pregnant de mere cu scorțișoară. Să beau ceaiul fierbinte în colțul meu de rai înconjurată de cărți și lumânări parfumate.
🍁 Nu întâmplător am ales varianta de Parchet dublu stratificat, mai exact, Parchetul dublustratificat Chevron cu încălzire în pardoseală, care se potrivește de minune cu decorul, unde se îmbină armonios nuanțe de alb și galben. De la mobila și covorul pufos albe la perdele, perne și scaune galbene. Totul e simplu, rafinat și elegant.
🍂 Din exterior arată ca un decor de basm. E mult spațiu, cărți, o multitudine de cărți și diverite flori. Am presărat cu amintiri, fotografii aranjate lângă romanele cu coperți cartonate.
🍁 Să nu uit și de balcon. L-am îmbracat în verdeață. Un covor din frunze și iederă pentru partea de sus. Aici totul e artificial, dar arată fabulos. E locul unde stau și citesc vara. Îmi place mult!
🍂 Acum, nu pot decât să te admir. În casă, dar și afară. E toamnă peste tot. E liniște. E lumea mea perfectă.
🍁 Cine suntem noi? Doi trecători.
🍂Eu, acum, doar te admir.
🍁El, în calitate de om al cuvintelor, scrie despre tine: ,,Toamna este o ciornă rescrisă. Eu toamna scriu cel mai bine. Te întrebi adesea cine sunt. Sunt un trecător pe care ploaia și vântul l-au pictat cu frunzele ce se credeau fiicele toamnei. Sunt ciorna pe care toamna o rescrie."
🍂În ochii mei ești minunată. În ochii lui, strălucești: ,,Și florile se ofilesc, devenind în prea scurt timp o imagine de care vrei să te desprinzi. Să știe ele oare că primăvara este i înflorire în oglindă a toamnei, care pare că înflorește atunci când umple pământul cu ruginiul desfrunzirii?"
🍁 Totul este mirific. Închid ochii. Visez. Este doar o iluzie? Mai degrabă, realitatea văzută prin ochii unui trecător.
Cu drag,
un visător!
Acest articol a fost scris pentru a patra probă din cadrul competiţiei SuperBlog 2025. Imaginile care apar în prezentul articol au fost preluate de pe site-ul sponsorului, Alma Parchet.ro.
No comments:
Post a Comment