NU EXISTĂ NU SE POATE

 

Când totul pare imposibil, să visezi e singura cale spre realizare

Sunt o visătoare. Nu cred că tot ce zboară se mănâncă ci, pur şi simplu, îmi place să-mi stabilesc obiective clare de la început şi să le îndeplinesc întocmai. Sunt atentă la detalii, caut cele mai bune soluţii şi întotdeauna aleg calea mai grea. Drumul cel mai scurt nu mă va conduce acolo unde doresc eu.

Aşa s-a întâmplat şi atunci când m-am hotărât că vreau să dau admitere la doctorat. Cei din jur au luat totul în derâdere şi m-am lovit de aceeaşi întrebare (aproape) la fiecare pas: „Îţi va folosi la ceva doctoratul?” Am avut momente când şi eu am crezut că nu este cea mai bună decizie , însă nu am încetat să sper că va veni şi acea zi în care visul meu se va transforma în realitate.

Când vocea interioară este mai puternică decât crezi ...

Am aşteptat şase ani până să fac acest pas. Şase ani în care nu am încetat să mă gândesc la faptul că sunt tot mai departe de a-mi atinge obiectivul final, şi anume, acela de a fi profesor universitar.

Fiecare an care trecea, pentru mine, însemna o oportunitate ratată. Până în clipa în care mi-am spus că nu pierd absolut nimic dacă încerc. Mi-am impus să fiu puternică, să nu renunţ orice s-ar întâmpla. Am muncit mai mult pentru a-mi aduna resursele financiare de care ştiam în mod cert că voi avea nevoie (bani pentru cărţi, transport, diferite taxe) şi am învăţat până la epuizare. Aveam, din capul locului, un dezavantaj. Şase ani de pauză în care nu am mai citit nicio carte în domeniu, ci numai din literatură. Oare, voi reuşi să acumulez toate informaţiile la timp? Păi, pot spune că, nu am consumat atât de multă cafea în viaţa mea, am dormit doar câteva ore în fiecare noapte (mergeam şi la serviciu şi mă pregăteam şi pentru examene) şi mi s-a întâmplat să nu ies din casă câte o săptămână întreagă (mă refer la perioada în care am fost în concediu (ultimele 2 săptămâni înainte de admitere). Nici nu are sens să spun că, parcă, trăiam numai cu aer. Culmea, m-am îngrăşat şase kilograme din cauza stresului.

Visele devin realitate atunci când ai încredere în proriile forțe. 

Până să aflu rezultatul am ales să intru din nou în lumea afacerilor. Să acumulez diferite informații, să mă adaptez în acest univers... Pe Facebook am citit pentru prima dată despre Tribul Antreprenorilor, o comunitate activă de învățare și sprijin pentru toți cei care planifică să construiască afaceri solide, dar și caractere puternice. 

Nu-ți fie teamă să-ți urmezi visul!

Cu mentorul potrivit alături, intenționez să-mi îndeplinesc visul și din punct de vedere practic. Voi participa la evenimente alături de adolescenți insuflându-le dragostea pentru management, adică, colaborarea directă cu oamenii, cum să-i coordoneze, cum să-i inspire, cum să le vorbească despre afaceri. Primul pas l-am făcut deja, m-am înscris în acea comunitate din Skool, iar pe tineri îi invit la concursul Rise & Speak. Aici adolescenții își descoperă talentele, curajul și puterea de a vorbi în publc. Vocea lor este auzită, iar încrederea lor sporită.

Cu ajutorul lor eu imi voi putea elabora partea de cercetare, cea mai amplă și complicată parte dintr-o teză de doctorat. Atât ei cât și mentorii care vor răspunde afirmativ la provocare vor lua parte la un studiu important din lumea afacerilor.

Aranjând piesă cu piesă mi-am construit drumul spre victorie.

În ziua cea mare am râs, am. plâns, iar noaptea nu am reuşit să dorm deloc. A doua zi primeam răspunsul. Nici la birou nu am fost eficientă. Nu voi uita niciodată momentul în care am aflat rezultatul. Era vineri, ora 16:35. Mama stătea alături de mine. Aşteptam nerăbdătoare un semn. Îmi verificam adresa de mail tot la 5 minute. Nimic.

Deodată sună telefonul. Era profesorul meu coordonator. Mă salută şi îmi spune serios: „Felicitări, ai fost admisă cu media 9,62!” Am avut de susţinut 2 probe: scris şi oral. Ştiu că e nefiresc, însă l-am pus să repete. S-a conformat. Au început să-mi curgă lacrimi. Nu puteam să mă concentrez. Profesorul continua să vorbească. Îmi oferea alte detalii privind procedura pe care trebuia să o respect. În minte îmi răsunau aceleaşi cuvinte: „ai fost admisă”.

Imposibilul a devenit posibil. Am depăşit o minciună care nu doar pe mine m-a împiedicat să renunţ, ci cred că pe fiecare dintre noi. Nu există nu se poate. Există, pot încerca, voi reuşi.

Important este să conştientizăm acest lucru până nu e prea târziu. Regretele nu ajută, adâncesc mai mult rănile care s-au format la un moment dat. Unde este speranţa? Cât de mare este minciuna? Suficient cât să spulbere un vis sau să taie aripile?!

Acest articol a fost scris pentru proba nr. 5 din cadrul competiţiei SuperBlog 2025. Imaginile care apar în prezentul articol au fost preluate de pe site-ul sponsorului, Tribul Antreprenorilor.

Îmi decorez casa cu toamna în suflet

 

Dragă toamnă,

🍂 Citind o carte despre tine (,,Toamna este o ciornă rescrisă" de Cosmisian) am ajuns să scriu aceste rânduri, o confesiune neîmpărtășită care să rămână pe hârtie pentru totdeauna. 

🍁 Am emoții, nu e simplu, dar ... 

🍂 A sosit momentul să-ți mărturisesc ...

🍁Îmi place să citesc și să scriu despre tine, să te privesc în toată splendoarea ta, să vorbesc cu și despre tine. Te-am preferat dintotdeauna, devotată îți voi rămâne mereu. 

🍂Te prețuiesc pentru imaginile colorate și bogățiile pe care ni le oferi. Cosmisian mi-a indus peisaje vii ce până acum s-au ascuns undeva în mintea mea:

🍁,,Apusul de soare atrage seară de seară privirile multora, dar, când fetița cu părul roșcat își pierde frunzele, apusul de soare pare lipit de pământ. Toamna este apusul de soare ce a devenit frunze."

🍂Amândoi te iubim la fel de mult: 

🍁,,Ca trecător, admiri toamna în fiecare an. Plouă. În fiecare an plouă. Banca din parc este un tapet pastel al arborilor de deasupra, care s-au folosit de stropii ploii pentru a-și fixa fiicele de lemnul putred al băncii. Oare credeau că frunzele au atins maturitatea pentru a deveni semințe? Vântul le-a lipit de bancă pentru a le da o ultimă ocazie de a îmbrăţişa iluzia. Frunzele căzute mor ultimele."

🍂,,Toamna târzie și-a oferit ultima frunză solului obișnuit cu picături de ploaie cernute de coronamentul dens și verde al pădurii. Ploii pare că i s-a promis că frunzele sunt părinții adoptivi ai apei. Ploaia și-a născut oftatul din sânul norilor, strop cu strop, lăsându-l să-și unească destinul cu frunzele pădurii, fără să știe că frunzele aveau inima împărțită."

🍁 Iubesc răsăriturile și apusurile tale de soare, covorul de frunze presărat la picioarele mele. M-ai inspirat și mă inspiri și acum când îmi doresc să-mi transform casa în locul preferat. Vreau să învălui fiecare încăpere în armonie și culori calde. 

🍂 Cu tine în suflet trec pragul celor de la Alma Parchet. Am stabilit în minte toate detaliile, vreau să mă bucur de simplitate,  de intensitatea culorilor și de mirosul pregnant de mere cu scorțișoară. Să beau ceaiul fierbinte în colțul meu de rai înconjurată de cărți și lumânări parfumate.

🍁 Nu întâmplător am ales varianta de Parchet dublu stratificat, mai exact, Parchetul dublustratificat Chevron cu încălzire în pardoseală, care se potrivește de minune cu decorul, unde se îmbină armonios nuanțe de alb și galben. De la mobila și covorul pufos albe la perdele, perne și scaune galbene. Totul e simplu, rafinat și elegant.

🍂 Din exterior arată ca un decor de basm. E mult spațiu, cărți, o multitudine de cărți și diverite flori. Am presărat cu amintiri, fotografii aranjate lângă romanele cu coperți cartonate.

🍁 Să nu uit și de balcon. L-am îmbracat în verdeață. Un covor din frunze și iederă pentru partea de sus. Aici totul e artificial, dar arată fabulos. E locul unde stau și citesc vara. Îmi place mult!

🍂 Acum, nu pot decât să te admir. În casă, dar și afară. E toamnă peste tot. E liniște. E lumea mea perfectă. 

🍁 Cine suntem noi? Doi trecători.

🍂Eu, acum, doar te admir. 

🍁El, în calitate de om al cuvintelor, scrie despre tine: ,,Toamna este o ciornă rescrisă. Eu toamna scriu cel mai bine. Te întrebi adesea cine sunt. Sunt un trecător pe care ploaia și vântul l-au pictat cu frunzele ce se credeau fiicele toamnei. Sunt ciorna pe care toamna o rescrie."

🍂În ochii mei ești minunată. În ochii lui, strălucești: ,,Și florile se ofilesc, devenind în prea scurt timp o imagine de care vrei să te desprinzi. Să știe ele oare că primăvara este i înflorire în oglindă a toamnei, care pare că înflorește atunci când umple pământul cu ruginiul desfrunzirii?"

🍁 Totul este mirific. Închid ochii. Visez. Este doar o iluzie? Mai degrabă, realitatea văzută prin ochii unui trecător. 

Cu drag, 

un visător!

Acest articol a fost scris pentru a patra probă din cadrul competiţiei SuperBlog 2025. Imaginile care apar în prezentul articol au fost preluate de pe site-ul sponsorului, Alma Parchet.ro.

Dorm bine, mă simt bine

 În timp ce aștern pe hârtie aceste cuvinte constat că eu tind să acord atenție altor lucruri, mai puțin pentru mine. Prefer să termin totul la timp, chiar dacă asta înseamnă să nu mă odihnesc suficient. Am încercat în repetate rânduri să mă pun pe mine pe primul loc, însă apare,  de fiecare dată, scuza aceea și îmi spun că data viitoare va fi altfel. Nici măcar atunci nu cred. Mă consolează ideea că va sosi și acea zi. Mereu există loc pentru mâine, nu-i așa?

Păstrez același ritm solicitant de cel puţin 13 ani, mai exact de când m-am angajat. Însă, în ultima perioadă mi-am impus să am mai multă grijă de mine, iar pentru a reuși m-am gândit să fiu mai atentă la programul de somn. Pas cu pas, voi stabili un organizator strict care să mă ajute să-mi îmbunătățesc stilul de viaţă: începând cu timpul de odihnă, regimul alimentar, sport și până la scurte momente de relaxare.

Pentru a mă simți bine nu este suficient doar un somn odihnitor, însă este un început promițător. Ce înseamnă un somn odihnitor? Confort Merino mi-a oferit soluția și datele vitale care să contribuie la îmbunătăţirea vieții. 

Astăzi, când informațiile se află la un click distanță e imposibil să nu găsesc ceea ce mi se potrivește. Am citit articolele puse la dispoziție, am ascultat Podcastul Eu Dorm Bine și vă îndemn să îl ascultați cu atenție și să descoperiți importanța somnului în viața noastră, precum și multiplele beneficii resimțite asupra organismului. 

Pe de altă parte, privarea de somn și efectele sale au un impact devastator asupra tuturor organelor, în special, asupra creierului care nu poate funcționa la capacitatea maximă, mai ales în procesul de decizie, asupra productivității la locul de muncă. Lipsa somnului conduce la modificarea cu preponderență a emoțiilor, înțelegând mai bine de ce atunci când nu am dormit destul sunt irascibilă, agitată ori nervoasă. V-ați gândit vreodată că lipsa somnului poate fi comparată cu consumul de alcool? Dacă nu dormim deloc 24 de ore este ca și cum am acumula o alcoolemie în sânge de 0,1%?

Vreau să mai atrag atenția asupra unui alt subiect care mă interesează cu prisosință: creșterea în greutate. De o perioadă lungă de timp sunt atentă la acumularea kilogramelor ținându-le piept cu diverse diete, dar niciodată nu m-am gândit să monitorizez orele de somn. Puține ore de somn înseamnă neglijență, îmbătrânire prematură, îmbolnăvirea organismului. Lipsa somnului conduce la creșterea glicemiei și a apetitului pentru mâncare. Deci, somnul este un real sprijin în menținerea greutății corporale. 

Să luăm aminte și să ținem cont de sfatul medicului: ,,Dormim ca să nu mâncăm."

Ca o completare la cele menționate mai sus, privarea de somn atrage și alte consecințe grave precum: diabet, imunitate scăzută, cancer la sân, cancer de prostată sau alzheimer. Sunt doar câteva semnale de alarmă pe care am ales să le scriu pentru a-mi aminti și a vă aminti faptul că sănătatea este ceea ce putem pierde ușor și să o recâștigăm foarte greu.

Pornind din acest punct, un somn de calitate implică organizare, nu doar documentare. Și cum eu sunt obișnuită să respect planuri și termene limită, mi-am întocmit un scurt ghid:

1. Monitorizarea timpului de odihnă 

Un adult ar trebui să doarmă între 7 și 8 ore pe noapte pentru a se simți odihnit și a avea energie. Cu toate acestea, necesarul de somn variază de la o persoană la alta, iar cel mai important este să te simți odihnit. 

2. Un somn de calitate impune confort

Atenția la detalii mă caracterizează. De aceea, aleg mereu calitatea. Confort Merino mi-a oferit întreg echipamentul pentru a dispune de confort, răsfăț și relaxare.

Pilotele Confort Merino  sunt proiectate pentru a dormi excelent la temperatura din locuința mea:

Pilota N1 – încăperi cu temperatura de 23-26°C;

Pilota N2 – încăperi cu temperatura de 22-24°C;

Pilota N3 – încăperi cu temperatura de 20-23°C;

Plapuma N5 - temperatura între 18-22°C.

Set 4 anotimpuri N2+N1.

Fiind o persoană care preferă căldura, varianta potrivită pentru mine e setul 4 anotimpuri N2+N1 pentru a menține o temperatură constantă și plăcută atât în perioada sezonului cald, cât și pe perioada celui rece.

Înălțimea poate juca și ea un rol în alegerea nivelului de căldură, astfel:

• Persoanele sub 1,75m – pilotă de 2m lungime;

• Persoanele cu 1,75m-2,00m – pilotă de 2,2m lungime;

• Persoanele peste 2,00m – pilotă făcută pe comandă.

Eu avându 1,54 m înălțime consider că sunt mereu în avantaj alegând cea mai scurtă pilotă și o saltea cu dimensiuni 180 x 200 m.

3. Starea de bine apare dacă am grijă de mine

Sunt atentă la materialele din care sunt confecționate pijamalele, lenjeria de pat sau pernele. Este important să mă feresc de pene deoarece sunt alergică. Și tot la Confort Merino am găsit s ideală: lână merinos organică, de la perne la plapumă, lenjerii din bumbac organic, toppere și protecții pentru saltele. Confort Merino transformă lână merino 100 % naturală în cea mai tandră îmbrățișare pentru somn, îmbinând tradiția cu inovația pentru a oferi nopți mai odihnitoare și mai sănătoase.

Rezultatul? Am obținut un somn odihnitor, fără fluctuații de temperatură, într-un confort premium care respectă atât corpul, cât și planeta.

4. Stabilirea unei rutine pentru un somn sănătos 

Nu este suficient să-mi monitorizez orele de somn. Dacă nu voi reuși să respect un program fix în acest sens, rezultatele vor întârzia să apară. Cel mai indicat este să dorm într-un interval de timp prestabilit. Acelaşi interval să se repete seară de seară. De exemplu, între orele 22 și 6.

Mai mult, evitarea expunerii la lumină albastră, în special în orele de seară, poate juca un rol crucial în menținerea unui ritm circadian sănătos și în promovarea adormirii naturale. Lumina albastră emisă de dispozitivele electronice și de alte surse de iluminare poate suprima secreția de melatonină, hormonul responsabil cu reglarea ciclului de somn-vigilență al corpului nostru.

Prin urmare, cu cât evităm mai mult contactul direct cu dispozitivele electronice cu atât vom beneficia de îmbunătăţirea semnificativă a somnului.

BONUS: Înainte cu cel puțin 60 de minute de culcare prefer să citesc din cartea preferată. Mă ajută să mă relaxez, să mă deconectez de la tot.

În concluzie, somnul nu este numai o nevoie de bază e un ritual de bunăstare, o stare de bine.

Acest articol a fost scris pentru a treia probă din cadrul competiţiei SuperBlog 2025. Imaginile care apar în prezentul articol au fost preluate de pe site-ul sponsorului, Confort Merino.ro.

Cu răbdare și implicare, orice vis prinde culoare

 

Sunt o visătoare. Îmi place să scriu și să citesc, să mă joc cu cuvintele și cifrele, să cred, cu tărie, că nimic nu este imposibil. Îmi place să analizez fiecare oportunitate, să calculez cu precizie fiecare mișcare, acțiune, să mă implic complet peste tot dând dovadă de dârzenie, hotărâre și perseverență. 

Am multe idealuri îndrăznețe, ambiție, curaj, forță și încredere în mine că voi reuși tot ce mi-am propus. Știu că pentru a transforma o pasiune în locul de muncă perfect pare ireal. Pas cu pas, voi reuși să-mi croiesc drumul cu ajutorul cărților și pe langă ele practicând cu drag meseria pentru care m-am pregătit ani la rând, învățând în mod constant pentru a excela în domeniul ales. Să activez în domeniul resurselor umane, să intru în contact direct, zilnic, cu oamenii, uneori este obositor, alteori este provocator. Prefer să văd aspectele pozitive din acest sector și să mă bucur de oamenii frumoși pe care îi cunosc, să le ascult poveștile pentru a-i putea îndruma în direcția corectă. 

Trăiesc după principii clare și cu convingerea că fiecare își primește răsplata după munca depusă. Așa că după ce m-am angajat am avut grijă ca visul meu de a avea un colț de rai printre cărți să prindă încetul cu încetul contur. Un loc doar al meu aflat în mijlocul naturii. Plin de culoare, învăluit de liniște, departe de ochii curioșilor.

Am început să caut informații, să vizitez site-uri. Așa i-am găsit pe cei de la Depozit virtual. Nu doar un magazin online cu materiale de construcții, o adevărată echipă cu oameni săritori, dispuși să mă asculte, să ne bucurăm împreună de un proiect de suflet. Oameni care au îmbrățișat cu drag un concept nou, rebranding, cu și despre oameni. Și nu doar atât, pasiuni care prind glas, imagini care devin peisaje. Viziunea lor este amplă, se extinde dincolo de acțiunea propriu-zisă de a vinde produse. Opțiunea de umanizare brand este o completare excelentă la nevoile clientului. Cel puțin, pe mine m-a ajutat foarte mult. Mai ales că, a sosit momentul ca și eu să fiu ascultată, nu numai eu să-i ascult pe ceilalţi. Am trăit un sentiment de eliberare și de apartenență, în acelaşi timp. 

Apoi, am cunoscut-o pe Alina, specialistul care mi-a oferit soluțiile potrivite. Din discuţiile interesante pe care le-am purtat am reușit să transform totul. De la o simplă schiță creionată vag într-un caiet, ea m-a învățat să văd dincolo de ziduri și să mă bucur de natură, de flori colorate. Imaginile din romane le-am transpus în realitate în grădina mea. Astfel, pot să admir fiecare anotimp în toată splendoarea lui. Amestecuri explozive de culori de la un anotimp la altul. De la brăduți verzi la un leagăn plasat în centrul grădinii și alte mici detalii, nu fac altceva decât să întregească un peisaj de basm. 

Nu de puține ori am zis că m-am născut în epoca greșită. Prefer lucrurile simple, eleganța și rafinamentul. Ador balurile unde fetele își etalau frumoasele rochii lungi, dansuri și alte activități culturale. Astăzi totul s-a schimbat. Aceste imagini și detalii par a fi doar niște elemente desprinse din romane de dragoste descrise cu creativitate.

Sunt atât de încântată de realizările mele încât mă gândesc ca, în viitorul apropiat, să-mi creez un colț cu cărți și în camera mea. Am volume colorate pe care le-aș putea aranja într-un mod aparte, nu? Alina se va bucura atunci când îi voi spune ideea mea. 

Chiar și o căsuță din lemn vopsită în galben mi se pare o idee interesantă. Acolo îmi pot pune lecturile actuale. Patru-cinci cărți, nu mai multe, aranjate cromatic, învăluite într-un covor de frunze parfumate cu iz de toamnă. Am și dovlecei croșetați care completează decorul. Deja mă năpădesc o mulțime de idei. Așa sunt scriitorii, nu-i așa? Sunt creativi, vorbesc mult, privesc lumea în pete de culoare, visează cu ochii deschişi. 

Totuşi, vreau să vă arăt cărțile mele și dovleceii.

Acest articol a fost scris pentru a doua probă din cadrul competiţiei SuperBlog 2025. Imaginile care apar în prezentul articol au fost preluate de pe site-ul sponsorului, Depozit- virtual.ro şi din arhiva personală.

E simplu și ușor, cu Duragon în ajutor

 

Privesc în jurul meu și constat că fiecare zi este o provocare în care tehnologia joacă un rol primordial. Aproape totul este digitalizat. Informațiile sunt la un click distanță. Lucrurile prind amploare și complexitate, iar evoluția te obligă să îi ții piept în mod constant.

Încerc să mă adaptez ajutându-mă de tehnologie în mod constructiv. Am un laptop pe care îl folosesc la facultate (sunt la doctorat) și un telefon (pentru serviciu și nevoi personale).

Deși nu sunt împotriva digitalizării, atunci când susțin un examen scris, parcă, mă apucă nostalgia vremurilor în care hârtia și pixul erau principalele instrumente. Mirosul de cerneală îmi invada nările și îmi stârnea cele mai pure emoții. Pe laptop totul se petrece repede și concret. Încă mai am nevoie de timp pentru a mă putea adapta situației. Poate și vârsta e de vină, dar asta e o altă poveste.

Scriind aceste rânduri îmi amintesc ce mi s-a întâmplat în urmă cu câțiva ani.

Era iarnă, frig și ningea. Zăpada îmi acoperea în întregime ghetele. Prin covorul alb se zăreau doar urme adânci. Vântul sufla cu putere, aveam impresia că urlă la mine, sperând că astfel mă va opri din drum. Nu aveam cum să lipsesc de la examen. Fiecare notă bună mă ajuta să îmi mențin locul la buget și să obțin și o bursă de merit. Zilnic depuneam mari eforturi în acest sens. Făceam naveta cu microbuzul 3 ore dus-întors, iarna pierdeam și câte 5 ore pentru a parcurge traseul Gherla- Cluj-Napoca, Cluj-Napoca-Gherla.

La fel se întâmplă și în acea zi. Din cauza vremii nefavorabile, microbuzul a întârziat două ore. Când am ajuns în stație mai aveam 15 minute până să înceapă examenul. Ca să ajung la facultate, să merg pe jos însemna 30 de minute. Aveam geanta cu cărți intr-o mână și husa cu laptop-ul în cealaltă. Am strâns cu putere gențile și am înaintat în grabă. În jurul meu totul era alb și un joc de lumini. Multe mașini și semafoare.

Nici eu nu am fost prea inspirată atunci când mi-am ales vestimentația. Hainele mele erau albe. Începând cu geaca și terminând cu ghetele. M-am gândit că îmi va purta noroc. Jacheta o împrumutasem de la sora mea. Dar nu a fost așa. Culoarea acestora s-a schimbat în momentul în care am ajuns la o trecere de pietoni semaforizată. Am prins culoarea verde la semafor și am început să mă grăbesc. Însă, din neatenție, m-am împiedicat de bordură și am căzut pe burtă la trecerea de pietoni. Lucrurile au zburat în fața mea. Toate mașinile s-au oprit, iar eu am zăcut câteva minute acolo jos fără să mă mișc. Nu a venit nimeni să mă ajute. M-am ridicat singură și am plecat. Nu le-a păsat. Când am ajuns pe trotuar, mașinile au circulat de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Mi-am continuat drumul ignorând orice durere.

Am intrat ultima în sala de examen. Pentru prima dată am reușit să atrag atenția tuturor. Hainele mele erau murdare și arătam îngrozitor. Petele mari și maro mi-au distrus complet ținuta. O colegă nu s-a putut abține și chiar m-a întrebat ce mi s-a întâmplat. Am zâmbit și am căutat un loc liber într-o bancă. 

Mi-am aranjat meticulos lucrurile și am ascultat, cu atenție, instrucțiunile profesorului. Dar, când să pornesc laptop-ul, acesta nu răspundea la nicio comandă. Ecranul rămăsese negru. Nu aveam timp de pierdut. Așa că am folosit telefonul. Era singurul dispozitiv care rămăsese intact. Cu toate astea, eu nu mă simțeam bine. Mâinile îmi tremurau de emoții, eram obosită și aveam impresia că nu mă pot concentra. Mi-am impus să ignor aceste stări și mi-am îndreptat atenția asupra telefonului. Era destul de incomod, mă deranja scrisul mic, dar, la final, am obținut nota 10. Și am rămas cu o amintire de neuitat.

În schimb, zilele trecute sora mea mi-a vorbit despre Duragon și cum îmi pot proteja lucrurile preferate folosind o protecție ecran pentru telefon, de exemplu. Există o folie specială și pentru laptop-ul meu cel nou.

 

Merită să îi acord o mai mare atenție. Și nu mă pot prezenta oricum nici la următoarele examene. Precauția este o măsură de siguranță pe care nu o pot exclude. Iar prețurile sunt accesibile. E mult mai eficient și convenabil să previi decât să repari ulterior. 

Acest articol a fost scris pentru prima probă din cadrul competiţiei SuperBlog 2025. Imaginile care apar în prezentul articol au fost preluate de pe site-ul sponsorului, Duragon.ro şi din arhiva personală.