O parte dintre cărțile autorului le-am citit înainte să vadă lumina tiparului. Am cunoscut sâmburele de adevăr pe care l-a înconjurat cu ficțiune, l-a cosmetizat cu grijă învăluindu-l cu umor fin și cu ironie.
Nu este atât de simplu să scriu despre ultimul volum de proză al lui Bacuiani ținând cont că m-am implicat în procesul de scriere al acestuia. Dacă mai iau în calcul și subiectul abordat, gradul de dificultate crește. Dincolo de toate, este o carte foarte reușită.
,,Întâiul dintre dobitoceni" este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Însă, dacă renunțăm la ochelarii de cal și privim în profunzime activitățile, dacă detaliile primesc atenția cuvenită, universul lui Silviu poate fi ușor confundat cu realitatea de astăzi. Fie că acceptăm sau nu, personajele creionate în carte le întâlnim în fiecare zi.
Este atât de întunecată fațeta lumii? Acolo unde banul primează, ideile și principiile sunt nule. Dacă minciuna domnește, demnitatea dispare. Dacă prostia avansează, creativitatea își mai găsește locul? Unde este plasat adevărul? Nu mai există curaj? Mai Îndrăznește cineva să viseze? Dar să iubească cu adevărat?
Într-o lume desenată în nuanțe de alb și negru avem dreptul să ne scriem propria poveste.
Autorul a privit fiecare întâmplare, situație, caz ca pe o lecție din care poate învăţa ceva util. S-a amuzat mai mult sau mai puțin și de fiecare dată a ieșit triumfător.
La asta se rezumă viața? La câștig sau pierdere?
Pot confirma că acestă satiră este o răbufnire a autorului în cuvinte. Și mai departe, dincolo de universul său, el e un culegător de zâmbete.
No comments:
Post a Comment