Cu mai multă încredere, din nou, la SuperBlog

 

Cobor pentru a doua oară în aceași stație: SuperBlog. De data asta cu mai multă încredere în proriile forțe, cu mai mult entuziasm și o dorință arzătoare de a-mi testa creativitatea și cunoștințele la cote maxime. Nu am întocmit planuri, îmi încep călătoria cu dârzenie și hotărâre. Deși, nu totul depinde numai de mine, să zâmbesc și să concurez cu ceilalți e noua provocare pe care mi-o impun.

Sunt copleșită de un amalgam de sentimente: bucuria de a răspunde pozitiv provocărilor, curajul de a mă juca, din nou, cu cuvintele într-un mod inovator și spectaculos, ambiția de a păși spre necunoscut și certitudinea că voi reuși să conturez frumosul în stilul meu unic și autentic.

Nu va fi ușor, dar nici imposibil. Știu că aici e locul meu, locul unde fantezia și realitatea se îmbină armonios. Nu-mi rămâne decât să spun atât: Să înceapă aventura!

Dacă sunteţi curioşi puteţi intra şi voi în competiţie până la sfârşitul lunii septembrie. Găsiţi formularul de înscriere şi alte detalii aici. Începând cu data de 1 octombrie apare şi prima probă.

 

           Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025.

RECENZIE: ,,Profesorul și menajera"

 

Titlu: Profesorul şi menajera

Autor: Yoko Ogawa

Editura: Humanitas

Număr pagini: 204

Categoria: Literatură universală

                          

P E R F E C T Ă.

Nici nu ştiu dacă nu cumva mai multe cuvinte nu ar ştirbi valoarea acestei cărţi. Nu exagerez şi nici nu vreau să insist. Pur şi simplu, vreau să găsesc modalitatea potrivită prin intermediul căreia să-mi exprim entuziasmul şi bucuria cu care am citit povestea asta.

Rareori îmi este dat să mă îndrăgostesc de la primele pagini de o poveste Recunosc că îmi aleg cu atenţie romanele pe care le citesc, însă nu toate mă impresionează prea uşor.

În cazul de faţă am rezonat încă de la început cu Profesorul. Omul acesta retras, demodat m-a cucerit negreşit cu inteligenţa sa. Am găsit chiar şi o muzicalitate aparte printre numeroasele formule pe care le înşira necontenit. Cu câtă patimă îşi iubeşte acest bătrân meseria! E ceva de neînchipuit! Cu câtă răbdare ştie să insufle unui suflet inocent de numai 10 ani această iubire sinceră şi preţioasă pentru numere! Asta e adevărata menire a unui profesor. Am întâlnit astfel de persoane şi nu au fost puţine. Mă bucur că i-am cunoscut şi sunt convinsă că vor mai apărea şi alţii.

L-am iubit şi pe micuţul Radical pentru blândeţea, maturitatea şi răbdarea lui. Din experienţa trăită alături de Profesor a învăţat să fie un om mai bun şi să exceleze în ceea ce face. A ales să continue drumul omului care l-a iubit sincer, străinul care i-a călăuzit paşii spre o carieră de apreciat. Nu ştiu dacă a reuşit să facă descoperiri importante, însă ceea ce ştiu e că s-a împrietenit cu numerele pentru totdeauna.

Legat de mama sa, menajera, ea este cel mai bun exemplu de devotament, bunătate, puritate şi umilinţă. A fost puntea care a legat 3 generaţii, o femeie isteaţă care nu doar că a apreciat omul-geniu din faţa sa, a învăţat să îl înţeleagă.

Pot cifrele să ne ghideze în viaţă, să descrie fiecare eveniment sau să marcheze ceea ce contează cu adevărat? O minte sclipitoare desluşeşte orice mister, dar un om simplu ce poate face?

Într-o lume complicată cu formule complexe, veţi fi uimiţi să descoperiţi cât de simple sunt soluţiile. Sau Profesorul preferă să ne amăgească?

          Dacă vă place să aventuraţi în universul numerelor va fi cartea voastră preferată. Cu siguranţă, eu nu o voi uita niciodată.